Timpul ne poate fi cel mai mare aliat atunci când ştim să îl facem să lucreze în folosul nostru. Dacă începuturile sunt, în genere, definite prin exuberanţă şi expansivitate, odată cu trecerea timpului lucrurile se decantează şi apare înţelepciunea. Teatrul Naţional Târgu-Mureş a atins în acest an o bornă a maturităţii: şase decenii de teatru în limba română la Târgu-Mureş. 60 de ani şi tot atâtea stagiuni în care s-au creat lumi pe scenă, s-au succedat generaţii de spectatori, dar şi de artişti, 60 de ani în care s-a creat o adevărată comunitate bazată pe valori comune, s-au făurit cariere excepţionale, s-au lansat direcţii estetice diverse şi, nu în ultimul rând, s-a consolidat un adevărat reper cultural la nivel naţional.

Considerăm că cei 60 de ani de teatru în limba română la Târgu-Mureş merită o aniversare pe măsură. Este necesară o privire retrospectivă asupra traseului nostru artistic, să ne amintim de înaintaşii noştri, să celebrăm momentele definitorii ale acestei instituţii şi să ne lăsăm inspiraţi pentru a duce mai departe această onorantă moştenire.

60 de ani de teatru în limba română la Târgu-Mureş înseamnă 60 de stagiuni, sute de spectacole, mii de amintiri şi zeci de mii de spectatori care au fost alături de minunaţii actori ai acestei instituţii; 60 de ani care ne dau posibilitatea să visăm, să credem în valoarea certă a acestui Teatru care, prin producţiile sale, ne-a adus tuturor atâta emoţie, şi să păstrăm locul Naţionalului mureşean în ierarhia Teatrului Românesc.
Sperăm că am reuşit, de-a lungul timpului, să facem din acest loc acasă pentru cât mai mulţi spectatori, un loc în care lumea e mai generoasă, mai cooperantă şi mai bună.

Vă mulţumim tuturor celor care aţi fost alături de noi şi ne dorim ca următorii 60 de ani să îmbogăţească această moştenire teatrală în folosul tuturor celor care iubesc scena.

Dan Rădulescu
Director artistic Compania „Liviu Rebreanu“
Teatrul Naţional Târgu-Mureş

Ştefan Dogaru, unul dintre cei mai tineri actori din echipa Companiei „Liviu Rebreanu“, va interpreta rolul Gelu Ruscan în montarea atipică marca Adi Iclenzan a clasicei drame filosofice Jocul ielelor de Camil Petrescu. Experienţa constituie primul rol principal pe scena Teatrului Naţional Târgu-Mureş, unde mai poate fi văzut în spectacolele Lucruri nespuse de Leta Popescu şi Maria Manolescu, regia Leta Popescu, Poveşti din viitor, creaţie colectivă în regia lui Adi Iclenzan, Kasimir şi Karoline de Ödön von Horváth, regia László Bocsárdi, Constantin de Alexandru Popa, regia Tudor Lucanu şi O scrisoare pierdută. Prea multă vorbărie, texte de Alina Nelega după I.L. Caragiale, regia Gavril Cadariu.

Care e sentimentul de a interpreta primul tău rol principal pe scena Teatrului Naţional Târgu-Mureş?
Ştefan Dogaru: N-aș spune că am un sentiment care să fie legat strict de asta. Nu simt ceva cu mult diferit față de celelalte dăți, când nu am avut rol principal. Poate doar puțină responsabilitate în plus, dar cred că asta nu se datorează faptului însuși de a juca primul meu rol principal aici, ci consistenței partiturii.

Eşti la a doua colaborare cu regizorul Adi Iclenzan. Cum ai descrie pe scurt interacţiunea artistică dintre voi doi?
Ş.D.: Pentru mine, interacțiunea artistică dintre noi e foarte roditoare, onestă; îmi priește mult, mă provoacă, îmi dă încredere și poftă de lucru și mi se pare că funcționează cu ușurință.

Ce element de noutate îţi aduce din punct de vedere actoricesc acest spectacol faţă de celelalte în care ai jucat până acum?
Ş.D.: Din punct de vedere actoricesc, acest spectacol mi-a adus ca element de noutate forța aproape magică a abordării în stil clasic a unui text. Nu e chiar un element de noutate, e mai degrabă o revizitare a unei abordări pe care o îndepărtasem puțin, crezând că e sterilă.

Interviu realizat de Andrei Vornicu