Ştefan Dogaru, unul dintre cei mai tineri actori din echipa Companiei „Liviu Rebreanu“, va interpreta rolul Gelu Ruscan în montarea atipică marca Adi Iclenzan a clasicei drame filosofice Jocul ielelor de Camil Petrescu. Experienţa constituie primul rol principal pe scena Teatrului Naţional Târgu-Mureş, unde mai poate fi văzut în spectacolele Lucruri nespuse de Leta Popescu şi Maria Manolescu, regia Leta Popescu, Poveşti din viitor, creaţie colectivă în regia lui Adi Iclenzan, Kasimir şi Karoline de Ödön von Horváth, regia László Bocsárdi, Constantin de Alexandru Popa, regia Tudor Lucanu şi O scrisoare pierdută. Prea multă vorbărie, texte de Alina Nelega după I.L. Caragiale, regia Gavril Cadariu.

Care e sentimentul de a interpreta primul tău rol principal pe scena Teatrului Naţional Târgu-Mureş?
Ştefan Dogaru: N-aș spune că am un sentiment care să fie legat strict de asta. Nu simt ceva cu mult diferit față de celelalte dăți, când nu am avut rol principal. Poate doar puțină responsabilitate în plus, dar cred că asta nu se datorează faptului însuși de a juca primul meu rol principal aici, ci consistenței partiturii.

Eşti la a doua colaborare cu regizorul Adi Iclenzan. Cum ai descrie pe scurt interacţiunea artistică dintre voi doi?
Ş.D.: Pentru mine, interacțiunea artistică dintre noi e foarte roditoare, onestă; îmi priește mult, mă provoacă, îmi dă încredere și poftă de lucru și mi se pare că funcționează cu ușurință.

Ce element de noutate îţi aduce din punct de vedere actoricesc acest spectacol faţă de celelalte în care ai jucat până acum?
Ş.D.: Din punct de vedere actoricesc, acest spectacol mi-a adus ca element de noutate forța aproape magică a abordării în stil clasic a unui text. Nu e chiar un element de noutate, e mai degrabă o revizitare a unei abordări pe care o îndepărtasem puțin, crezând că e sterilă.

Interviu realizat de Andrei Vornicu