Care e legătura dintre dragoste şi moralitate, credinţă şi familie, convingere şi ipocrizie? Cum ar reacţiona un părinte – cap al familiei –, de profesie preot, la vestea că fiul său, căruia îi pregătea terenul să îi calce pe urme, e homosexual şi are propriile convingeri despre viaţă, lume şi religie? Cum ar reacţiona comunitatea în mijlocul căreia trăieşte şi care îl consideră un model? Şi, mai ales, cum va evalua noţiunea atât de alunecoasă de păcat în momentul în care îşi va da seama că nici el nu e fără prihană?

Spectacolul Tatăl meu, preotul de Gabriel Sandu pune întrebări incomode, dar legitime şi perfect actuale.

„Ce face o familie tradițională când apare – fără sfidare și fără rea-voință – problema homosexualității? Ne iubim în continuare sau ne urâm în propria casă? Mai e adevărul meu singurul adevăr valabil? Această întrebare îmi doresc eu să fie reacția publicului la spectacolul Tatăl meu, preotul.“ (Leta Popescu, regizoarea spectacolului)

Distribuţia spectacolului este formată din actorii: Vlad Bîrzanu, Dan Rădulescu, Monica Ristea, Alexandru-Andrei Chiran și Cristian Iorga.

Regia e semnată de Leta Popescu, scenografia îi aparţine lui Tiberiu Toitan, iar muzica a fost compusă de Magor Bocsárdi. Regia tehnică e asigurată de Stelian Chiţacu, iar sufleor a fost Laura Moldovan.

Următoarea reprezentaţie va avea loc duminică, 21 noiembrie, ora 18.30, la Sala Mică.

Spectacolul e recomandat persoanelor cu vârsta peste 16 ani.