Piesa unuia dintre cei mai importanți autori ai dramaturgiei poloneze contemporane urmărește povestea unei clase de școală primară, începând cu anii 1930. Mai precis, arată cum membrii acestei clase încearcă să supraviețuiască mai întâi ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, apoi anilor întunecați ai comunismului și, în final, tranziției din anii ’90. Deși formează o comunitate, clasa se destramă rapid în indivizi solitari: polonezi, evrei, comuniști, fasciști, reformatori, victime și opresori – în timp ce întreaga istorie a secolului XX se desfășoară în fața ochilor noștri prin interpretări simultan personale și necruțătoare ale trei femei și șapte bărbați.

Spectacolul este o confruntare rece și factuală cu evenimentele istorice crude, dar definitorii ale secolului trecut, precum și cu motivele care le-au făcut posibile. Nu cerem iertare, prezentăm crima ca atare, fără a judeca. Arătăm. Expunem. Căutăm răspunsuri la întrebarea cum ajung oamenii să comită anumite acte. Cum și de ce se întoarce un om împotriva altuia sub influența unor ideologii confuze? Și cum poate un ucigaș să devină victimă, iar o victimă – ucigaș?

Povestea ne confruntă cu propria noastră slăbiciune și cu nevoia de a ne conforma, arătând cum resentimentele personale pot duce la crime oribile – până la crimă. Pe măsură ce un sistem îl înlocuiește pe altul, persecutorul devine persecutat, victima devine opresor și invers. Iar acest ciclu nu s-a încheiat.

Spectacolul s-a produs cu sprijinul Fondului Bethlen Gábor prin Asociația Teatrală Culise.

Spectacolul se joacă în limba maghiară cu supratitrare în limba română.