
- Gen: dramedy
- Sala: Sala Mare
- Premieră: 10 martie 2025, 19:00
- Durata: 4 oră(e) cu 1 pauză(e)
- Scenograf decor: Kupás Anna
- Designer de costume: Moldován Orsolya
- Coregraf: Macaveiu Blanche
- Regizor tehnic: Lehel Rigmányi
- Asistent regie: Fülöp Bea
- Video design: Samu Trucza
- Sufleur: Katalin Tóth
- Tradus de: László Sándor
- Univers sonor: Radu Afrim
- Sound design: Oláh Vince
- Light design: Radu Afrim, Ádám István
O casă plină de peisaje și naturi moarte. O casă ale cărei ferestre uriașe oferă o priveliște spre memento-urile comunismului: blocurile. O casă în care melancolia și iluziile aparent reale coexistă. O casă care așteaptă să fie demolată…
Povestea, în care textele rostite, gândurile, succesiunea de evenimente și emoții se întrepătrund, se desfășoară în Casa Both dintr-un mic oraș transilvănean, în perioada cuprinsă între iarna anului 1983 și primăvara anului 1984. Surorile Both, Etelka și Ida, sunt artiste amatoare care copiază tablouri din cărți poștale cu picturi.
În ultimii 11 ani, Radu Afrim a devenit un creator definitoriu al Companiei Tompa Miklós a Teatrului Național Târgu-Mureș. De-a lungul timpului, a semnat mai multe spectacole apreciate de critică și îndrăgite de publicul târgumureșean, precum Tihna, Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte, Grand Hotel Pasărea Retro, Castingul dracului, Beție sau Sensul vieții Emmei, putând fi astfel considerat aproape un regizor „de casă” al Teatrului Național Târgu-Mureș. Cel mai recent spectacol al său, Casa dintre blocuri, este o premieră absolută, textul fiind scris de către regizor special pentru această Companie.
-
Misi, un tânăr de la casa de copii care își petrece timpul în casa Both
-
Both Etelka, pictoriță amatoare, sora mai mică a Idei
-
Both Ida, pictoriță amatoare, sora mai mare a lui Etelka
-
Both Karola, mama lor
-
Soós Kázmér, soldat austro-ungar
-
Horgos Csongor, un tip care învârte mici afaceri
-
Cornel Paranciuc, pădurar la ocolul silvic
-
Pataki Pythia, o amică clarvăzătoare
-
Kónya Zsófi, fiica ginecologului Kónya Töhötöm
-
Kerekes Ráhel, o femeie penticostală
-
Kerekes Benjámin, soțul ei
-
Csepel Erika, colegă de clasă a lui Etelka, vânzătoare la magazinul de vopsele
-
Karácsonyi Rocco, un băiat conceput de 23 august
-
Adam, un copil bârfitorRoland-Ádám Csiki stud.
“Mama zace în pat, iar cele două surori pictează ca parte a rutinei lor zilnice. În România lui Ceaușescu, vulnerabilitatea și frica domnesc. Însă, din perspectiva oferită aici de spectacol, le simțim doar vag.”
Critica spectacolului poate fi citită în limba maghiară, făcând clic pe link-ul de mai jos.
“Regia lui Radu Afrim, montată anul trecut la Târgu Mureș, s-a bucurat deja de aprecierea publicului și a criticilor de specialitate în numeroase rânduri, atât în România, cât și în Ungaria. Spectacolul laureat cu Premiul UNITER a putut fi văzut acum în cadrul secțiunii competiționale a Festivalului Szemle Plusz, pe scena în aer liber Városmajor din Budapesta.”
Critica spectacolului poate fi citită în limba maghiară, făcând clic pe link-ul de mai jos.
“Există spectacole care nu doar se joacă pe scenă, ci par să locuiască în noi, ca niște fragmente de memorie recuperate dintr-o viață pe care n-am trăit-o, dar pe care o recunoaștem instinctiv.”
“Senzația pe care o am după spectacolele lui e că am terminat de citit o carte care mi-a marcat ființa. Fiindcă teatrul, de obicei, nu îmi schimbă coordonatele temporale sau fizice – Afrim schimbă.”
“Istoria reală și închipuită a felului în care au trăit maghiarii din Ardeal în comunism merita o pagină literară pe măsura fascinantelor multiversuri zămislite acolo”
“Afrim invadează, cu grație și delicatețe, intimitatea acelei memorii colective, în care mulți încă păstrăm undeva, în vreun pod cu scrisori și ilustrate din orașul copilăriei, vreo casă încăpățânată, cu aer aristocrat, uitată un timp printre betoanele unor șantiere comuniste, în care au locuit personaje excentrice, coborâte parcă dintr-o trăsură boemă a istoriei într-un concret înghețat, înnegrit de plaga unor vremuri stricate.”
“Picturi îngrămădite până în tavan îi înconjoară pe personajele din Casa dintre blocuri, scris și regizat de Radu Afrim.”
Critica spectacolului poate fi citită în limba maghiară, făcând clic pe link-ul de mai jos.
“Amplitudinea lor emoțională este mare, trecând de la rece la cald și înapoi, captând spectatorii, combinând momente emoționante cu umor plin de idei ingenioase, făcându-ne să plângem și să râdem în același timp.”
Critica spectacolului poate fi citită în limba maghiară, făcând clic pe link-ul de mai jos.
“Te uiți în jur și n-ai cum să nu simți un parfum gri de realism socialist.”
“În amestecul spumos de replici și scene comice, absurde, telenovelistice, nostalgice sau tandre pe care-l creează Afrim, e o cantitate cvasiegală de Cehov și de analiză social-istorică locală.”
“În spectacolul cu Casa dintre blocuri i, Radu Afrim obține un subtil, un desăvârșit amestec de râs, de plâns, de ironie, de comic. Un răsu-plânsu altfel decât la Nichita sau Sorescu. Radu Afrim procedează la o incizie în tot ceea ce înseamnă viață. Viață condamnată a fi doar supraviețuire.”
Foarte intime, personale, și semnate cu o tandrețe aparte, astfel de spectacole ocupă, evident, un loc major în creația afrimiană prin modul intens în care își conțin creatorul.













































