Povestea piesei Întoarcere în Danemarca, la fel ca tragedia shakespeariană Hamlet, are loc în Danemarca de odinioară, într-o eră nespecificată. Personajele, cu excepția Prințului, poartă același nume ca și în piesa originală. Ba mai mult, elementele, întâmplările, intrigile și crimele rimează mai mult sau mai puțin cu drama din epoca elisabetană – este prezent „Spiritul”, sunt actori, există și scena „cursa de șoareci”, nebunie reală și jucată, rugăciune de pocăință, sinuciderea Opheliei, duelul și finalul cu Fortinbras.

Atunci, ce s-a schimbat? De ce nu jucăm tragedia originală? Explicația pentru acest lucru se află în accentele surprinzătoare și necunoscute ale noii piese, în întrebările secolului al XX-lea, altele decât cele din timpul lui Shakespeare.

Piesa Întoarcere în Danemarca este istoria unei familii. Un băiat se întoarce acasă din străinătate și se confruntă cu o criză. Cum tratează familia consecințele unei crime comise? Cum totul se alterează în jur din cauza minciunii? Cum se descompun relațiile de familie? În plus, pe lângă circumstanțele umane, se pune accent și pe cinismului puterii: până
când este protejată puterea de o aparență; nu există niciun dușman, dar adevărul nu are putere, doar aparența are. Deși norvegienii și danezii se luptă și în această poveste, este vorba despre noi în momentul schimbării regimului, despre atitudinea noastră ciudată și confuză față de păcat, putere și iertare.