- Gen: călătorie memorială tragicomică
- Sala: Sala Mică
- Premieră: 26 august 2021, 19:30
- Durata: 1 oră(e) 40 minute, cu 1 pauză(e)
- Scenograf: Jenny Horváth
- Asistent scenografie și costume: Kató Huszár, Doró Sikó
- Compozitor: Levente Bencsik
- Dramaturg: Bálint Barcsai
- Asistent regie: Dóra Dobrovszki
- Text: Kornél Laboda, Bálint Barcsai, Balázs Benő Fehér
- Regizor tehnic: Lehel Rigmányi
- Sufleur: Noémi Simon
De LABODA Kornél-FEHÉR Balázs Benő-BARCSAI Bálint după romanul omonim al lui Boris Vian
Regizorul Benő Balázs Fehér prezintă la Compania Tompa Miklós adaptarea după romanul de succes “Iarba roșie” de Boris Vian, personalitate marcantă a avangardei franceze. Evenimentele se petrec într-un spaţiu fictiv, iar povestea se concentrează pe probleme de dragoste, relații și imposibilitatea desprinderii de trecut. Această poveste este transformată într-o piesă de teatru absurd de neuitat printr-o combinație de jocuri de limbaj amuzante, interpretare expresivă și utilizarea inventivă a mijloacelor scenice.
O parte dintre scene a fost scrise de Ádám Fekete.
-
Wolf -
Lil, Bors -
Safir, LazuliL. Gellért Kádár (2020-2021) -
Safir, LazuliLászló Zsolt Bartha (2021-) -
Apridinca, AnanasFruzsina Szabó -
Senator Dupont -
Primar, Preot, Szimmancs, Piko, Mecanic -
Maestru de ceremonii, Okker, Furnizor, PaznicLászló Zsolt Bartha (2020-2021) -
Maestru de ceremonii, Okker, Furnizor, PaznicLászló Rózsa (2021-) -
Om trist în costum -
Ervin, Vapiti, Persoană bufet, Trafa -
Fete, Cor de bebelușiBoró Göllner, Viktória Renczés, Dóra Karsai -
Pianist
“Și regia, și decorul- îl semnează Jenny Horváth- înving mulțumitor și limitările, și servituțile impuse de reprezentarea în Sala Studio. Suntem când acasă la Wolf și Lil, când la Primărie, când la Biserică, când undeva în aer liber. Realismul se amestecă cu fantasticul sau oniricul, dezabuzarea cu visatul cu ochii deschiși, depresia lui Saphir Lazuli este eficient contrapunctată de momentele de entuziasm ale lui Wolf. Și ele la rândul lor contrapunctate de contradicțiile sufletești ce macină ele însele personajul. Se joacă și pe scenă, și în sală, iar publicul dă nenumărate semne că acceptă parteneriatul cu actorii.”
