Teatrul, prin esență, poate transpune spectatorul în felurite lumi și îl poate trimite cu gândul în locuri ce pot părea reale pentru o clipă. Timpul și spațiul sunt unelte ale creației și, în momentul în care sunt folosite cu grijă, cu suflet și patimă pot transforma chiar structural un individ prin intermediul realizării imaginare a unei călătorii aproape inițiatice, și spun asta pentru că nu este la îndemâna tuturor să-și poată vedea viața în fața ochilor preț de 2 ore. Este imposibil să nu te trimită pe tine, spectatorul, cu gândul la propria-ți viață observându-i pe actori cum reușesc cu o maximă convingere să-și creioneze un posibil drum conform educației și a imaginației.

Nu sunt Turnul Eiffel spune povestea a doi navetişti, un arhitect în devenire și o doctoriţă care pierd ultimul autobuz într-o perioadă comunistă când repartițiile în cele mai multe cazuri se făceau în provincie. Astfel, sunt nevoiţi să o pornească pe jos spre o şosea necunoscută ce are să-i ducă înapoi în civilizaţia aglomerată a unei capitale. Tinerii trăiesc secvenţe dintr-o viitoare posibilă existenţă în doi, în căutarea fericirii, realizând o călătorie care le dă măsura adevăratei lor valori. El și Ea devin partenerii unei fascinante aventuri a cunoaşterii de sine şi, inevitabil, a definirii propriului Eu. Forța imaginației și puterea jocului determină spectatorul să călătorească la rândul lui în spații și situații absolut inedite. Metamorfozarea decorului și a recuzitei într-o manieră aproape filmică te obligă la rândul tău să observi şi să analizezi, jucându-ți propriul rol. De multe ori se instituie atmosfera unei realități îmbrăcate într-un vis scuturat de sentimente reale atât ale personajelor, ale actorilor, cât și ale privitorului. Ți se permite să te retragi într-un post de observator pătimaș și, poate, câteodată critic, doar în cazul în care nu ai dori să-ți faci un film al vieții. Este o bucurie să poți lucra ca artist la un text ce nu îți lasă imaginația să lâncezească nici o secundă și, cu atât mai mult, să-ți sugereze mistica întrebare: „Dacă aș afla cum îmi va fi viața până la sfârșit, eu, ca cel ce știe, ce aș mai face?“

În cadrul proiectului: Între!Conjunctură digitală pentru dialog cultural – Maraton Ro.Drama – 15 ianuarie 2022 (00:00 -24:00)

Coordonator artistic: Adi Iclenzan
Coordonator proiect: Diana Sârbu

Proiect realizat cu sprijinul Ministerului Culturii