Încă de la vizita colegilor noștri de la Teatrul Național Marin Sorescu, de la începutul acestui an, am așteptat cu nerăbdare să completăm schimbul prin deplasarea Ierbarului nostru, de asemenea în regia lui Radu Afrim, la Craiova. Unii se plimbă cu Inima, alții cu Ierbarul. Drumul a fost lung și aglomerat, dar a meritat din plin, fiindcă publicul pe care l-am întâlnit ne-a oferit o energie extraordinară.
Atunci când se pleacă în deplasare cu un spectacol ca Ierbar, se mobilizează numeroase forțe pentru ca totul să decurgă așa cum trebuie. Decorul mare, împărțit în bucățele, este încărcat într-un tir destul de lung. Dacă arunci un ochi, poți avea senzația că, de fapt, se mută o întreagă grădină. Tot demersul este realizat de echipa tehnică a Companiei Liviu Rebreanu.
Atenția la detalii este foarte importantă. Trebuie încărcate toate elementele de decor și verificate ulterior, evitându-se astfel lipsuri care ar putea afecta spectacolul. La fel se întâmplă și cu fiecare element de recuzită și costum. Hainele sunt încărcate în două cutii mari, din lemn, de culoare verde, care permit așezarea pe umeraș, astfel încât, la sosire, costumele să nu fie șifonate.
Toate aceste lucruri se fac cu o zi înainte de plecarea propriu-zisă.
Nu este deloc ușor să transferi un întreg univers artistic la aproape 300 de km depărtare, dar teatrul a fost încă de la începuturile sale o artă călătoare. Schimburile de spectacole sunt importante nu numai pentru profesioniști, care ajung astfel să se cunoască tot mai bine între ei, ci și pentru publicul care se bucură de producții noi.
După ce s-a ajuns la destinație, atât tirul cu componentele materiale ale Ierbarului, cât și autocarul cu persoanele care întregesc universul spectacolului, lumea se pune pe treabă. Echipa tehnică începe asamblarea întregului prin montarea decorului, pregătirea recuzitei, costumelor și a elementelor necesare machiajului. Scena Teatrului Național Craiova diferă de cea din Târgu-Mureș. Știm cu siguranță că diferențele nu vor afecta în mod major spectacolul. Este unul dintre primele aspecte de care se ține cont atunci când se decide o deplasare. Cu toate acestea, adaptabilitatea este o mare calitate pentru toți cei care lucrează în domeniul artistic. Montarea spectacolului Ierbar durează câteva ore bune. Elementul principal al scenei este sera, dar pe lângă ea sunt numeroase plante artificiale, și nu numai, având fiecare locul ei. Totuși, la final, când privești imaginea de ansamblu, înțelegi necesitatea efortului și te bucuri de frumusețea rezultatului.
După ziua de montare urmează ziua emoțiilor, ziua spectacolului. Încă de dimineață, de la micul dejun, se poate observa că întreaga echipă este mobilizată, gata de repetiția de dimineață. Actorii urmează să vadă dacă au schimbări de făcut, dacă distanțele în scenă diferă sau dacă ceva nu funcționează. În cazul în care există probleme, intervalul dintre repetiție și spectacol este cel în care acestea se pot rezolva.
Pentru fiecare dintre membrii echipei, orice deplasare reprezintă o provocare. E ca atunci când mergi să gătești rețeta ta în casa altcuiva. Nu știi unde sunt farfuriile de care ai nevoie, nu știi în mod automat unde se află aragazul, așa cum știi la tine acasă, și așa mai departe. Pe scena pe care a fost conceput, spectacolul este la el acasă. Echipa cunoaște teatrul ca-n palmă. Dacă nu există excepții, lucrurile funcționează de la sine. O astfel de deplasare face ca, atât echipa artistică, cât și cea tehnică, să fie prezente, gata de a acționa oricând, dacă este cazul. Este un sentiment frumos, împlinitor, care unește și, tocmai din acest motiv, chiar dacă un astfel de drum este dificil, el aduce și foarte mult frumos, construiește echipa și maturizează spectacolul.
Pe data de 25 aprilie, înainte de ora 19.00, cu toții aveam emoții. Spectacolul stătea să înceapă. Publicul era din ce în ce mai numeros. Am descoperit spectatori entuziasmați și disciplinați. În fața Teatrului Marin Sorescu, pe trotuarul foarte lat, s-a făcut un rând. Fiecare aștepta cu răbdare. Sala era plină. Ușile s-au închis, lumina s-a stins și cortina s-a ridicat. Ierbarul a prins viață. Încă din primele momente s-a putut simți că publicul era conectat la spectacol. Energia dintre cele două părți ale sălii de teatru a circulat fără oprire, timp de două ore și jumătate. Imediat ce cortina a atins scena, la final, sala plină a fost în picioare, aplaudând.
Mulțumim publicului și teatrului craiovean pentru experiența împlinitoare! Ne bucurăm că Ierbarul nostru și-a găsit loc în inimile voastre. La cât mai multe astfel de schimburi culturale!
Sașa Pânzaru
