Sala Mare a Teatrului Național din Târgu-Mureș și-a primit aseară publicul la primul spectacol din cadrul evenimentului SPOT 60, Ierbar, în regia lui Radu Afrim. Sala a fost plină. Imediat după spectacol, publicul a avut onoarea de a asista la un moment cu o încărcătură specială: doamna Marinela Popescu, actriță a Teatrului Național din Târgu-Mureș din anul 1972 până în 2008, a fost omagiată pentru dedicarea a patru decenii în slujba scenei mureșene. Așadar, a doua zi a SPOT 60 s-a încheiat într-o atmosferă specială.
Spectacolul Ierbar introduce publicul într-o lume unică. Poezia, decorul și actorii crează împreună un univers parcă paralel cu realitatea, dar, totuși, atât de real. Ni se arată o lume a evadării din cotidian.
Poeziile Simonei Popescu, din volumul Cartea plantelor și animalelor, primesc un caracter realist servind poveștii personajelor care fug de frământările vieții cotidiene și care ajung să se întâlnească cu problemele lor interioare. Textul are o sensibilitate aparte, care nu este atinsă numai prin faptul că se bazează pe poezie. Fiecare personaj are câte o poveste marcantă, pe care își permite să o împărtășească și cu noi. Se creează astfel o complicitate între spectator și actor.
Spațiul creat de scenografa Irina Moscu este unul captivant. Îți dorești să urci pe scenă, să vezi cum arată sera aceea în care personajele pătrund și din care se întorc transformate pe plan emoțional. Ești curios să vezi ce plante mai sunt și acolo, să descoperi cum arată acea lume ascunsă și intrigantă.
Nu poate trece neobservat faptul că emoția acestui spectacol este una specială. Textul creat din poezii și spațiul incitant contribuie, este adevărat, la această emoție. Cu toate acestea, actorii sunt cei care reușesc să-i dea viață. Comicul și momentele de introspecție sau retrospecție alternează într-un mod atrăgător. Spectatorul nu apucă să cadă într-una din emoțiile pe care le simte fiindcă este imediat propulsat către o altă. Un monolog emoționant este succedat de glumele dintre Róza și Viorel, iar lacrima este înlocuită de râs. Este de admirat câtă naturalețe conferă actorii textului. Nu este deloc ușor pentru un actor să lucreze cu rima astfel încât ideea versurilor să iasă în evidență, nu rima în sine. Actorii din spectacolul regizat de Radu Afrim au reușit să redea textului liric un caracter narativ puternic. Povestea devine mult mai importantă decât poezia în sine. Aproape că nu putem trata poeziile ca fiind de sine stătătoare, ci numai ca ansamblu component al acestei lumi dominate de plante.
Natura, în viziunea afrimică, îl primește pe om în brațele sale. Îl consolează, îl ascunde atunci când are nevoie și îl protejează atunci când își descarcă emoțiile mult prea puternice. Este un spațiu al subtilităților, un spațiu care se potrivește perfect cu un astfel de text. Versurile ating subiecte sensibile, tratate cu o profunzime greu de contestat. Totuși, sunt presărate de un limbaj modern, actual, creându-se astfel un echilibru care se propagă și la nivel senzorial. În același timp, Radu Afrim reușește să lege versurile Simonei Popescu de spațiul ardelenesc, creând în spectator o senzație puternică de familiaritate. Simți că-i cunoști de mult timp pe acești oameni care tot fug, când veseli, când triști, printre toate plantele acelea de un realism spectaculos. Ai impresia că sera de pe scenă chiar există pe undeva prin Târgu-Mureș și te tot întrebi cum ai putea ajunge la ea. Pe durata acestui spectacol, beculețul curiozității se aprinde foarte des. În ciuda poeziei, prin felul în care Radu Afrim a asamblat textul și prin modul în care actorii și-l asumă, se creează o lume cu o puternică senzație de realitate, dar învăluită în mister.
Spectacolul Ierbar aduce publicul pe culmile unui realism poetic, ținându-l curios și purtându-l de la o emoție la alta. Teatrul Național din Târgu-Mureș vă invită și la următoarele reprezentații. Până atunci, continuăm aniversarea celor șase decenii de teatru în limba română la Târgu-Mureș cu spectacolul din această seară: Tatăl meu, preotul, de Gabriel Sandu, în regia Letei Popescu, la ora 19.30, la Sala Mică.
Așa că, hai la teatru!
Sașa Pânzaru
