INTERVIU: Alina Herescu

„Fiecare spectacol e o devenire a noastră, a tuturor, prin experiență“

Nume de referinţă în scenografia românească, cu un stil complex, personal şi imediat recognoscibil, cadru asociat al Universităţii de Artă din Târgu-Mureş, colaboratoare frecventă de-a lungul timpului cu creatori importanţi precum Radu Afrim, Radu Apostol, Alina Nelega, Gianina Cărbunariu şi Sorin Militaru, Alina Herescu va realiza scenografia spectacolului „Unchiul Vania“ de A.P. Cehov, în regia lui Sorin Militaru, la Sala Mare a Teatrului Naţional Târgu-Mureş.

Cum aţi ajuns la varianta finală a scenografiei pentru „Unchiul Vania“?

Alina Herescu: Scenografia este un organism viu, ce aparține unui sistem viu mai mare: spectacolul/teatrul. Un spectacol viu se naște, crește, evoluează și se transformă permanent, atât în raport cu creatorii, cât și cu spectatorii. De aceea e destul de dificil să vorbim despre aspecte ale unei finalități predefinite. Sigur, scenografia este un suport integrat și integrant, de aceea e important să aibă o viziune suficient de clară și cuprinzătoare, încă din etapele incipiente, precum pântecul pregătit să susțină creșterea armonioasă a copilului spectacol, însă acest miracol implică și transformarea, devenirea permanente ale mediului suport, toate aspectele sistemului de referință. Viziunea scenografică a prins contur firesc, printr-o înțelegere prezentă și profundă a textului lui Cehov, și împreună cu regizorul, cu care fac echipă de peste 20 de ani, am ajuns la forma/formele ce exprimă cel mai bine mesajul, stările pe care dorim să le transmitem. Scopul meu, cu fiecare spectacol, este acela de a genera o experiență autentică, cu potențial transformator spectatorului, în care să fie cuprins (imersat) și conținut totodată, în care să se poată întâlni cu sine. Ador să provoc cu multe „teme pentru acasă”, atât pe cei de pe scenă și din spatele ei, cât și pe spectatorii din fața ei, pe care îi consider co-creatori în experiența spectaculară. Fiecare spectacol e o devenire a noastră, a tuturor, prin experiență.

Costumele se nasc din esența întâlnirii actorului cu personajul, a descoperirii actorului prin personaj și viceversa, devenind tot un mediu suport al acestor căutări și descoperiri.

Dacă ar fi să alegeţi 3 cuvinte pentru a descrie scenografia „Unchiul Vania“, care ar fi acestea?

A.H.: Iluzii – visuri, negăsiri, neiubiri – viață (ritmuri, ciclicitate, vibrație), prezență (ancorare).

Care e momentul în care vă daţi seama că aţi găsit ideea perfectă pentru ce v-aţi propus?

A.H.: Când regizorul, actorii, echipa de producție, spectatorii rezonează, sunt inspirați, au „aha”-uri în rezonanță cu intențiile mele din spatele formelor, când experimentează stările pe care mediul pe care l-am creat le trezește în ei, dincolo de așteptările, filtrele și proiecțiile intelectuale. Când se manifestă experiențe ce au legătură cu esența, cu adevărul din spatele formelor, al conceptelor (cuvintelor), cu prezența, cu viața în forma ei pură – experiențe transformatoare. Când mi se umple sufletul de bucurie, de drag și simt că are sens pentru noi toți și toate sunt armonios interconectate, iar energia curge liberă și spectacolul este „rotund”.

A consemnat Andrei Vornicu