A névtelen csillag
Rendezte:
Șimșensohn Erwin
  • Sebastian Mihail: A névtelen csillag
  • Műfaj: családi program, román dramaturgia
  • Helyszín: Nagyterem
  • Bemutató: 2015. március 27., 19:00
  • Időtartam: 2 óra 30 perc, 1 szünettel.
  • Díszlet- és jelmeztervező: Herescu Alina
  • Zeneszerző: Golcea Vlaicu
  • Dalszöveg: Radu Andreea
  • Koreográfus: Iușan Cristina
  • Light designer: Klinger Daniel
  • Ügyelő: Crăciun Teodora
  • Súgó: Moldovan Laura

Mihail Sebastian A NÉVTELEN CSILLAG című romantikus vígjátéka tulajdonképpen egy szerelmi történet Mona, a nagyvilági hölgy és Miroiu, a kisvárosi tanár között, akik véletlenül találkoznak egy vidéki vasútállomáson.

„Mihail Sebastian emberekről beszél, nem történésekről. Jellemeket alkot, viszonyokat bontakoztat ki, érzékeny pontokat érint, olyan költői nyelven szól az életről, amely feltárja az emberi lélek legrejtettebb zugait.” – állítja Erwin Şimşensohn rendező.

Szereposztás
Médiavisszhang

„Mihai Crăciun este un tânăr actor în plină ascensiune profesională, iar interpretarea profesorului Miroiu este un cert succes. Personajul creat de el rămâne cel clasic, dar poezia, duioșia, grația, tandrețea, vibrația, exuberanța. cu care își definește eroul – păstrându-l tot timpul în limitele firescului, respingând orice exagerare, orice îngroșare – îl așază printre cei mai notabili realizatori ai acestui frumos și ofertant rol. Celebrul moment în care Miroiu îi arată Monei bolta înstelată (…) este realizat de cei doi interpreți cu o deosebită încărcătură emoțională, ajutați din plin de regie și de superbul efect vizual creat de light-designerul Daniel Klinger, prin care întreaga sală este învăluită într-un fascinant cer cu nenumărate sclipiri stelare.”

„ (…) Și, ca de obicei, Erwin își alege distribuția perfectă. Sunt cu toții minunați pe scenă și publicul îi iubește și aplauzele sunt mai mult decât bine meritate. Foarte mișto Raluca Aprodu, într-un rol care-i oferă pretextul perfect pentru a fermeca publicul. Elegantă, sensibilă, ușor temătoare sub masca unei oarecare răceli… Un portret superb al Monei, conturat cu emoție și expresivitate, pe care am să-l țin minte mult timp de acum încolo. Și foarte mișto Mihai Crăciun. Și foarte mișto toată gașca. Foarte mișto energia pe care o imprimă oamenii ăștia – alături de cei care nu se văd, dar care sunt parte din magie alături de actori – spectacolului.

Repet, sunt spectacole a căror vrajă nu se spulberă la final, atunci când se aprind luminile în sală și coboară cortina. Iar Steaua fără nume e unul dintre ele. Povestea asta e one of a kind. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult. Și tare mi-aș dori să o revăd…”